Atenție: executarea codului JavaScript este dezactivată în browserul dvs. S-ar putea să nu puteți răspunde la toate întrebările din acest sondaj. Vă rugăm să verificați parametrii navigatorului dumneavoastră web.

Chestionar privind propunerea de politici publice pentru prevenirea și reducerea fenomenului abandonului școlar

👩‍🎓 Bun venit!

Numele meu este Dumitru Daria-Cristiana, studentă în anul al III-lea la programul de studii Administrație Publică, din cadrul Facultății de Drept și Științe Administrative – Universitatea „Ovidius” din Constanța.

Acest chestionar face parte din cercetarea realizată pentru lucrarea mea de licență, intitulată:
„Propunere de politici publice pentru prevenirea și reducerea fenomenului abandonului școlar”, sub coordonarea domnului lect. univ. dr. Tănase Tasențe.

Scopul acestui demers este de a identifica modul în care cetățenii din România percep cauzele și posibilele soluții pentru reducerea fenomenului abandonului școlar. Răspunsurile vor fi utilizate pentru a formula propuneri de politici publice realiste, bazate pe nevoile și experiențele reale ale comunităților.

Chestionarul este anonim, iar completarea durează aproximativ 8-10 minute. Nu există răspunsuri corecte sau greșite — este important doar ceea ce dumneavoastră considerați.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru sprijinul oferit acestei cercetări! Prin participarea dumneavoastră, contribuiți la construirea unor politici educaționale mai echitabile și eficiente.

🙏 Vă rog să răspundeți cu sinceritate și atenție la fiecare întrebare.

Sondajul conține 19 întrebări.

Acest sondaj este anonim.

Înregistrarea răspunsurilor la sondaj nu conţine nicio informaţie de identificare despre respondent, cu excepţia cazului în care o întrebare din sondaj a cerut în mod explicit aceasta.

Dacă aţi utilizat un cod pentru a avea acces la acest sondaj, vă asigurăm că informaţiile referitoare la acest cod nu vor fi stocate împreună cu răspunsurile. Acestea sunt gestionate într-o bază de date separată şi vor fi actualizate numai pentru a indica dacă aţi finalizat sau nu sondajul. Nu există nicio modalitate de a corela codul dumneavoastră cu răspunsurile date la întrebările din sondaj.

Factor 1: Situația socio-economică a familiei

Acest factor se referă la condițiile economice și de trai ale familiei, care pot influența direct frecventarea școlii. Familiile cu venituri mici întâmpină dificultăți în a susține costurile educației copiilor (rechizite, haine, transport). De asemenea, lipsa stabilității locative, migrația părinților sau implicarea copiilor în activități de muncă timpurie pot duce la absenteism și, în final, la abandon școlar.

Vă rugăm să evaluați, pe o scară de la 1 la 5, în ce măsură considerați că fiecare aspect reprezintă o cauză a fenomenului abandonului școlar în România, unde 1 înseamnă cauză minoră, iar 5 înseamnă cauză majoră.

	1	2	3	4	5
Veniturile reduse ale familiei determină copiii să renunțe la școală pentru a lucra.
Costurile pentru rechizite, haine și transport școlar sunt prea mari pentru unele familii.
Lipsa unei locuințe stabile sau condițiile precare de trai îngreunează continuarea studiilor.
Părinții plecați la muncă în străinătate nu pot oferi sprijin și supraveghere copiilor.
Familiile numeroase nu își permit să întrețină toți copiii în sistemul de învățământ.
Dependențele sau violența în familie afectează viața emoțională și motivația copiilor.
Lipsa accesului la internet sau la echipamente pentru învățare online descurajează elevii.
Copiii sunt nevoiți să îngrijească frații mai mici sau să facă treburi casnice în loc să meargă la școală.

Factor 2: Calitatea și relevanța sistemului educațional

Acest factor privește modul în care școala reușește să atragă, să motiveze și să mențină elevii în procesul educațional. Când școala nu oferă o experiență plăcută, practică și utilă pentru viitor, mulți elevi își pierd interesul. Lipsa legăturii dintre conținuturile predate și viața reală, metodele vechi de predare sau absența consilierii educaționale pot determina elevii să abandoneze.

	1	2	3	4	5
Programa școlară este prea teoretică și nu are legătură cu viața de zi cu zi.
Profesorii folosesc metode de predare vechi, care nu îi implică activ pe elevi.
Nu există suficiente activități practice, ateliere sau proiecte care să stimuleze interesul copiilor.
Numărul mare de elevi într-o clasă face dificilă atenția individuală pentru fiecare.
Elevii cu dificultăți de învățare nu primesc sprijin specializat.
Lipsa consilierii psihologice și a orientării profesionale afectează deciziile elevilor.
Manualele și materialele didactice sunt depășite și neatractive.
Elevii nu văd o legătură între școală și obținerea unui loc de muncă stabil.

Factor 3: Managementul școlar și resursele instituționale

Acest factor se referă la modul în care școlile sunt administrate și la resursele disponibile pentru a sprijini elevii. Condițiile din școli, lipsa personalului de sprijin și finanțarea insuficientă pot contribui la abandonul școlar. Un management slab înseamnă lipsă de comunicare cu părinții, monitorizare deficitară și reacții lente la cazurile de risc.

	1	2	3	4	5
Școlile nu dispun de suficiente fonduri pentru activități educative și sociale.
Clădirile școlare sunt deteriorate, fără laboratoare, biblioteci sau toalete moderne.
Există prea puțini consilieri școlari, psihologi și asistenți sociali.
Lipsa unui sistem clar de monitorizare a absenteismului și abandonului școlar.
Comunicarea dintre școală și familie este slabă sau inexistentă.
Nu există programe de sprijin pentru elevii cu probleme emoționale sau de comportament.
Profesorii nu sunt suficient sprijiniți de conducerea școlii în gestionarea elevilor cu risc.
Autoritățile locale nu implică suficient comunitatea în sprijinirea școlii.

Factor 4: Mediul social și influențele comunitare

Comunitatea în care trăiesc elevii are un rol important în menținerea interesului pentru educație. Când în comunitate nu se pune preț pe școală, iar exemplele de succes sunt rare, copiii nu sunt motivați să continue studiile. Totodată, discriminarea sau lipsa activităților pentru tineri pot duce la izolare și abandon.

	1	2	3	4	5
În unele comunități, munca timpurie este considerată mai importantă decât educația.
Lipsa modelelor pozitive (persoane educate, cu carieră) reduce motivația elevilor.
Presiunea grupului de prieteni influențează negativ interesul pentru școală.
Copiii din familii defavorizate se simt marginalizați de colegi sau profesori.
Există discriminare etnică sau socială în unele unități de învățământ.
Lipsa activităților recreative și culturale în comunitate duce la plictiseală și absenteism.
Neimplicarea autorităților locale în problemele tinerilor crește riscul de abandon.
Neîncrederea generală a oamenilor în valoarea educației descurajează continuarea studiilor.

Factor 5: Politici publice și sprijin instituțional

Se referă la modul în care statul și autoritățile publice susțin sistemul de educație. Lipsa unor programe coerente, a finanțării suficiente și a colaborării între instituții face ca multe inițiative să rămână doar pe hârtie. Sprijinul real pentru elevi și familii poate preveni abandonul dacă este corect direcționat și ușor de accesat.

	1	2	3	4	5
Programele guvernamentale pentru combaterea abandonului școlar nu ajung la toți elevii.
Sprijinul financiar oferit prin burse sociale este insuficient pentru nevoile reale ale copiilor.
Masa caldă și transportul gratuit nu sunt disponibile peste tot în țară.
Nu există suficiente programe „Școală după școală” finanțate public.
Lipsa de colaborare între școală, primărie și asistența socială.
Birocrația excesivă întârzie accesul elevilor la sprijin material.
Nu există campanii naționale constante despre importanța educației.
Lipsa evaluării reale a programelor implementate duce la repetarea greșelilor.

Factor 6: Educația parentală și atitudinile elevilor

Familia joacă un rol esențial în susținerea copiilor. Când părinții nu sunt implicați în procesul educațional sau nu consideră școala o prioritate, copiii tind să renunțe. De asemenea, lipsa motivației personale, problemele emoționale și lipsa încrederii pot accentua riscul de abandon.

	1	2	3	4	5
Unii părinți nu se interesează de situația școlară a copiilor lor.
Elevii nu primesc încurajare și sprijin moral din partea familiei.
Mulți tineri nu consideră educația importantă pentru succesul în viață.
Elevii abandonează din cauza rușinii sau fricii de eșec.
Lipsa respectului față de profesori și regulile școlii duce la conflicte și absențe.
Părinții nu colaborează suficient cu profesorii pentru rezolvarea problemelor.
Unii elevi se simt discriminați sau ignorați de cadrele didactice.
Presiunea socială de a munci sau a se căsători devreme afectează continuarea studiilor.

Factor 7: Accesul la tehnologie și adaptarea la noile metode de învățare

Într-o lume digitală, lipsa accesului la internet și la echipamente moderne limitează șansele elevilor de a învăța. Mulți copii nu au dispozitive, iar profesorii nu sunt întotdeauna pregătiți să folosească instrumente digitale. Educația online sau mixtă devine o provocare în special pentru mediul rural.

	1	2	3	4	5
Nu toți elevii au acces la un calculator, tabletă sau telefon pentru școală.
Internetul este slab sau inexistent în unele localități.
Profesorii nu folosesc constant metode digitale moderne de predare.
Nu există programe de instruire digitală pentru părinți și elevi.
Școlile nu dispun de platforme online eficiente pentru activități educaționale.
Lipsa competențelor digitale limitează participarea elevilor la cursuri online.
Nu există suport tehnic pentru întreținerea echipamentelor din școli.
Elevii din mediul rural sunt dezavantajați față de cei din urban în privința tehnologiei.

Măsuri de îmbunătățire propuse

Vă rugăm să evaluați, pe o scară de la 1 la 5, în ce măsură considerați că fiecare dintre următoarele măsuri ar fi eficientă pentru prevenirea și reducerea fenomenului abandonului școlar în România, unde 1 înseamnă măsură total ineficientă, iar 5 înseamnă măsură foarte eficientă.

	1	2	3	4	5
Asigurarea mesei calde zilnice pentru toți elevii din învățământul primar și gimnazial.
Extinderea programelor „Școală după școală” în toate localitățile, cu sprijin financiar public.
Acordarea de burse lunare elevilor din familii cu venituri reduse.
Crearea unui sistem digital național pentru urmărirea absențelor și identificarea elevilor cu risc.
Asigurarea transportului gratuit pentru toți elevii din mediul rural.
Creșterea numărului de consilieri școlari, psihologi și asistenți sociali în unitățile de învățământ.
Campanii naționale de informare privind importanța educației și riscurile abandonului.
Finanțarea programelor de formare a profesorilor în metode moderne de predare.
Implicarea ONG-urilor și a comunității locale în sprijinirea copiilor cu dificultăți.
Crearea unui fond național pentru prevenirea abandonului, administrat transparent și eficient.

Întrebare deschisă

Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, cele mai potrivite măsuri sau acțiuni pe care administrația publică și instituțiile de învățământ ar trebui să le adopte pentru prevenirea și reducerea fenomenului abandonului școlar în România?

Confirmați că doriți să ștergeți răspunsul dumneavoastră?